Institutul Medico-Militar București
Pagină Web Pagină Facebook
Cea mai bună „achiziţie” dintre medicii aduşi vreodată din străinătate de către domnitorii români a fost Carol Davila. Acest străin va ajuta ca nimeni altul la „românizarea” medicinii noastre prin instituţionalizarea ei la standarde (aproape) occidentale şi prin înfiinţarea primei şcoli pentru medici în România. Între anii 1853 – 1884, cât a activat la noi, se vorbeşte pe bună dreptate de „epoca lui Davila”, atât în medicina civilă cât şi în cea militară. Una dintre realizările sale cele mai importante a fost dezvoltarea învăţământului medical, construind din aproape în aproape, un sistem de învăţământ medical militar şi civil performant.
Odată cu restructurările din 1869 prilejuite de înfiinţarea „Facultăţii de Medicină din Bucureşti”, armata nu mai controla ca înainte această instituţie şi au apărut probleme în şcolarizarea medicilor militari. Anul 1884 este considerat în mod tradiţional anul întemeierii „Institutului Medico Militar” – „Decret Regal numărul 2824” din decembrie 1883 publicat în „Monitorul Oficial numărul 2” din 23.01.1884. În 1884 se întocmeşte şi un „Regulament de Ordine Interioară al Institutului”, iar comanda este dată generalului medic academician Zaharia Petrescu. Modelul de funcţioanare era o adaptare a institutelor medico militare prusace şi austriece. Pentru un timp instituţia a purtat denumirea de „Internat Medico Militar” şi şcolarizează doar subofiţeri (elevi „interni”).
Începând cu anul universitar 1897-1898 a început să funcţioneze fără întrerupere „Institutul Medico Militar” din Bucureşti ca instituţie de pregătire a ofiţerilor medici, într-o clădire nouă – cea actuală, cu medicul general academician Zaharia Petrescu ca şi comandant. Între 1892-1897 a funcţionat un „Institut Medico-Militar” şi la Iaşi pe lângă spitalul militar de acolo.
În 1976 denumirea se schimbă în „Facultatea de Medicină Militară Bucureşti”. După al Doilea Război Mondial pregătirea subofiţerilor sanitari s-a făcut la Focşani, activităţile profesorale medicale fiind asigurate de către medicii spitalului militar din garnizoană.
În anul 1987 „Facultatea de Medicină Militară Bucureşti” se desfiinţează, optându-se pentru soluţia filierei indirecte – se întrerupea o lungă şi rodnică tradiţie, iar din toamna lui 1990 se reînfiinţează această prodigioasă instituţie de învăţământ superior medico-militară cu numele „Institutul Medico Militar” şi se înfiinţează „Secţia de Pregătire Medico-Militară Târgu-Mureş”, aparţinând de I. M. M. Bucureşti.
În 2007 absolvă prima promoţie de medici. Pe lângă activitatea medico-militară din ţară, personalul medical militar de toate gradele şi specialităţile şcolit în aceste instituţii militare de învăţământ medical de elită, participă azi activ în teatrele de război unde România este angajată sub egida N. A. T. O. sau O. N. U., ducând mai departe preţioasele tradiţii ale medicinii militare româneşti.
Începând cu anul universitar 1897-1898 a început să funcţioneze fără întrerupere „Institutul Medico Militar” din Bucureşti ca instituţie de pregătire a ofiţerilor medici, într-o clădire nouă – cea actuală, cu medicul general academician Zaharia Petrescu ca şi comandant. Între 1892-1897 a funcţionat un „Institut Medico-Militar” şi la Iaşi pe lângă spitalul militar de acolo.
În 1976 denumirea se schimbă în „Facultatea de Medicină Militară Bucureşti”. După al Doilea Război Mondial pregătirea subofiţerilor sanitari s-a făcut la Focşani, activităţile profesorale medicale fiind asigurate de către medicii spitalului militar din garnizoană.
În anul 1987 „Facultatea de Medicină Militară Bucureşti” se desfiinţează, optându-se pentru soluţia filierei indirecte – se întrerupea o lungă şi rodnică tradiţie, iar din toamna lui 1990 se reînfiinţează această prodigioasă instituţie de învăţământ superior medico-militară cu numele „Institutul Medico Militar” şi se înfiinţează „Secţia de Pregătire Medico-Militară Târgu-Mureş”, aparţinând de I. M. M. Bucureşti.
În 2007 absolvă prima promoţie de medici. Pe lângă activitatea medico-militară din ţară, personalul medical militar de toate gradele şi specialităţile şcolit în aceste instituţii militare de învăţământ medical de elită, participă azi activ în teatrele de război unde România este angajată sub egida N. A. T. O. sau O. N. U., ducând mai departe preţioasele tradiţii ale medicinii militare româneşti.